luni, 17 ianuarie 2011

Ramai

Ramai pe vecie frumoasa-mi din lut,
Sa-ti modelez feeric si viata si trup,
Sa ma hranesc cu tine, sa-mi fi asternut,
Sa ma imbraci in zambet si-n dulce sarut.


Inalta-mi visarea spre necunoscut
Si-acolo intinde-mi matase-n mormant,
Caci mana-ti voi strange si vom lua avant
Sa ne-aruncam in goluri, uitand de trecut.


S-atingem albastrul fragilului nor
De oarba lumina, speranta si-odor
Al moastelor binelui ca ultim decor
Ce vreau ca sa-l gust inainte sa mor.

Ramai pe vecie frumoasa-mi din lut,
Sa-ti modelez feeric si viata si trup...

2 comentarii:

  1. Frumoasa-ti din lut nu stiu daca iti va ramane, dar lumina oarba a sperantei stiu ca nu se va pierde...Frumose versuri

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti multumesc din inima! Ironia sortii face ca in aceste momente sa iti fie adeverite vorbele-ti mai sus rostite, in defavoarea aceluia ce pana mai ieri isi etala delirul pe un intunecat pergament cibernetic...

    RăspundețiȘtergere