O alta dimineata gri...

Si ma gasesti din nou in calea-ti sclipitoare, cu-aceeasi sete de creatie umila de veacuri parca stapanita. Si te intampin cu un zambet cald, cu dor si cu ospat, cum te-am obisnuit si te indop fortat cu litere avide si sensuri de cuvinte reci si goale, pacatoase... Ador sa ma imbat cu izul tau imaculat, sa ma surprinzi haotic in delir, sa ma-nsotesti in lumea de multi neinteleasa a omului de geniu; ador sa te astept, caci stiu ca-mi vii mereu cu fulgi de soare si rasarite eclatante ce ma rasfata-n mod sublim. Doar tu imi intelegi delirul, doar tu-mi slavesti aberatia si o consideri arta in fiece prilej. Si atunci tie-ti ma inchin si te astept si maine la ospat, prea dulce dimineata, intotdeauna gri...