"Intamplator, oricine poate iubi."
Am inceput cu inceputul si am sfarsit in cuprinsul imbratisarilor tale. Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma in tine. Eram doi si eram singuri si-n loc de inima ne batea Luna. Candva, am tinut dragostea in palma. Uite-i liniile...
Pasisem zambind catre un drum necunoscut. Dansam in ploaia calda, plangand de bucurie. Ii sopteam marii ca eram fericit, iar valurile ei imi patrundeau trupul, incurajandu-ma. Isi flutura nisipul fad prin parul meu si imi mangaia chipul in noapte. Radia, parca, alaturi de mine.
La rasarit, mi-a dainuit un secret, cum ca exista o singura demnitate finala - dragostea. De-atunci, nutream pentru tine o dragoste supusa, un sentiment aproape dumnezeiesc. Cantam iubirea in duet cu marea.
Pasiunile, insa, fug de-ntuneric. La asfintit, chipul ti s-a metamorfozat, devenind in tacere doar o suava pasiune, iar pe mine m-ai lasat prizonier marii.
Ai vazut vreodata lacrima unei fantome?
Prieten drag...Imi era dor de cuvintele tale, tanjeam dupa ele, iar acum...ochii mei cunosc incantarea. N-am vazut lacrima unei fantome, dar am cunoscut fericirea unui om implinit. Fericirea ta. Te imbratisez cu dor !
RăspundețiȘtergereIti multumesc, bucuria vietii mele!
RăspundețiȘtergere