marți, 19 iunie 2012

Da, te iubesc!

Ca un om sa iubeasca pe altul este probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. Lumea mea esti tu! O lume plina de iubire, care a renascut in mine datorita existentei tale. Ai sadit picuri de dragoste in sufletul meu, rasarind, intr-un timp infim, flori rozalii de iubire si implinire. Mi-ai readus zambetul pe buze, prin tine renasc, prin ochii tai vad cerul, prin inima ta vad fericirea. Aud vocea ta vibrand in toate zgomotele lumii. Ai aparut atunci cand nici nu se putea mai bine, dupa o perioada neagra, in care uitasem sa iubesc, sa daruiesc iubire, uitasem ce inseamna sa fi fericit, sa impartasesti fericirea alaturi de un suflet cald. Iti multumesc ca existi in viata mea, ca ma iubesti si ca ma lasi sa te iubesc, iti multumesc ca mi-ai dat aripi sa zbor, ca imi dovedesti sentimente sincere si curate si ca mi te-ai daruit in intregimea ta pura, calda si minunat de dulce. Am nevoie de tine... Pentru ca te iubesc!

miercuri, 25 ianuarie 2012

Omul de geniu. Lui Lucian Varga

"Destinul omului este creatia. Poetul este nu atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie."
Lucian Varga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-am cunoscut pana acum: imagini neasteptate si profund poetice. Din versul sau reiese bucuria de a trai, un optimism, nu conceptual, ci pur senzorial; senzatia proaspata intretine multumirea vietii. Gasim in acesta si o unitate sufleteasca, dar si o oarecare atitudine. Cuvintele lui sunt bucati de suflet, prinse sincer in fiecare clipa si redate de o superioara muzicalitate in versuri care, frante cum sunt, se mladie impreuna cu miscarile sufletesti insesi.
E si filosofie inauntru, o melancolica, dar nu deprimanta filosofie, care leaga impreuna toate aspectele din afara ale naturii si, inlauntru, toate miscarile prin care si noi ii raspundem.
Nu mai am nimic de declarat, cu exceptia geniului sau.