Daca...

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
in jurul tau si spun ca-i vina ta;
de crezi in tine chiar cand omenirea
 nu crede, dar s-o crezi ar vrea;
daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
daca privit cu ura, nu te razbuni urand
si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept;
daca astepti dar nu cu sufletul la gura
si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
de nu raspunzi la ura tot cu ura
dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;
sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
de poti visa dar nu-ti faci visul astru;
de poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;
de poti sa nu cazi prada disperarii,
succesul si dezastrul privindu-le la fel;
de rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;
de rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
de poti risca pe-o carte intreaga ta avere
 si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
si-atunci fara a scoate o vorba de durere
sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
de poti ramane tu in marea gloata,
 cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
dusman, om drag, rani sa nu te poata;
de toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
de poti prin clipa cea neiertatoare
sa treci si s-o intreci gonind mereu;
daca ajungi sa umpli minutul trecator
cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.