Dor si doare

Mi-e dor de mine in culori, in vise si in zambet... Mi-e dor de optimism, de soare si speranta. Mi-e dor de imaginea din oglinda a ceea ce am fost pana mai ieri. Mi-e dor si doare...
Ma simt strain in corpu-mi de artar, de parca un necunoscut m-a acaparat fara de voie, navalind ca o fantoma in mine, care nu mai gaseste portita spre iesire. Pare ca se vrea ramasa inca in odaia ce a gazduit-o involuntar, dar nu pot face in continuare pe "bunul Samaritean" , asa ca ii voi arata chiar eu pe care dintre usi sa iasa. M-am saturat de mine in posturi nevoite, ard de nerabdare sa ma regasesc, sa fiu ce-am fost pana mai ieri. Sa invat din nou sa zambesc, sa traiesc si sa savurez din plin fiece moment, caci clepsidra se tot scurge si nu si-a anuntat sfarsitul-acel alt inceput in lumea celor care nu cuvanta. Si smulg acum din trupu-mi primitiv radacinile acestul alter-ego nedorit, tentacule frivole ce m-au acaparat in umbra, lipsindu-ma de mine cel de altadat'. Dezbrac far' de regret mantaua ca de gheata ce am purtat pe umeri si-mi etalez fara rusine nudul, ca sa-l acopere de frig acelasi soare din trecut, cu razele-i arzande. Si fluturatec se izbeste de podea si-o doare maduva si plange, se vrea a mea din nou, cateaua, dar tare bine-i fara ea. Se zbate de pamant si urla ragusit, ma roaga neincetat sa-i fiu iar postament, iar eu m-amuz si-i rad durerea,zdrobindu-i chipul fad cu sulite de nepasare si farfala in timp ce-si sufla cu suspine un ultim iz de trai in lumea in care cu dor si nerabdare, zambind am revenit.
Adio, frivola-nfatisare ce-amarnic am purtat! Sa nu renasti nicicand, ma vreau acelasi eu pe veci, de altadat'.