Da, am murit, de te-ntrebai cumva... Am murit in incercarea de a te uita, rapus de oboseala acumulata dupa lungile cautari ale metodelor ce te readuc in preajma mea. Am murit in secunda in care am vrut sa iti rostesc numele, iar literele nu insumau niciunul... Castigasem lupta cu timpul si te uitasem... Dar numele meu fara numele tau e tot o serie de litere fara noima. Si atunci ma intreb: pe crucea iubirii noastre ce litere vor fi? Si daca amandoi suntem morti... Ale cui sunt lacrimile mele?
atat de profund...
RăspundețiȘtergere