Cazna de tine, prin tine-a trecut

[Si te-ai dus dulce minune, si-a murit iubirea noastra, dar nu-i totul trist in lume si nici floarea nu-i albastra...]

Mi-ai fost icoana sfanta, la care ma-nchinam, mi-ai fost si cer si foc si apa si pamant, mi-ai fost... 

Ce bine-mi suna acum acest trecut "mi-ai fost" , caci altfel nu ma mai multumea inaltator durerea de tine, trecuta acum cu El, cel care azi imi ridica un piedestal aurit al fericirii supreme in albia de albatros a sufletului ce l-a vindecat sublim, doar printr-un zambet. 

Sa te descriu in feluri minunate n-as putea, caci nu exista in lumea mea metafore negre care sa te asemene cu o grota ce esti in felu-ti, plina de lilieci hidosi ce cad in putrefactie ca hrana pentru viermii formati parca din mucozitati de bivol, dar mai splendizi ca moaca-ti eclatanta de furnir. De parca sobolan te-arati in lumea asta, si nu gandesti ca alea-s niste creaturi gingase ce nu pot fi comparate, de fapt, cu un excrement frenetic si arzand, ce-mi esti in amintire. 

Ce bine c-ai fost, ce miracol ca sunt...

[Te iubesc, metafora a luminii divine ce mi-ai luminat odaia sufletului, scapandu-ma de intunericul malefic al smoalei ce ma sorbea spre Iad]